ARDEIUL

MORFOLOGIE

Ardeiul este o plantă erbacee anuală, cu creștere limitată. Înălțimea și creșterea depind de

condițiile de cultură și de varietatea/soiul cultivat. Tulpina principală se ramifică pe o rază de 10 și 40 cm în două sau trei ramuri. Tulpinile secundare se dezvoltă din muguri, iar fructele cresc pe aceste tulpini.

Tulpinile și ramurile sunt elemente importante de susținere structurală pentru frunze, flori și fructe. Ele sunt implicate în transportul sevei xilemice și floemice, în sinteza fitoregulatorilor și în alte funcții metabolice. Ardeiul are o rădăcină pivotantă adâncă, cu multe rădăcini fasciculate care cresc orizontal pe o rază de 30 și 50 cm.

Frunzele sunt alterne, întregi, lanceolate, glabre și de culoare verde strălucitor, cu vârful ascuțit. Florile sunt albe, mici și solitare la fiecare nod (ocazional fasciculate), cu flori declinate , cu pedicele înclinate. Corola este de culoare albă lăptoasă. Caliciul este format din sepale sudate într-o singură bucată. Sepalele se întăresc până la coacerea fructelor. Florile sunt în mare parte autogame. Există un procent scăzut de flori alogame.

Fructul este un corp gol, cu o suprafață strălucitoare și uniformă. Este împărțit în 2 sau 4 părți de pereți incompleți, care se unesc la baza țesutului placentar. Soiurile consumate în stare proaspătă au forme și culori diferite la maturitate (roșie sau galbenă). Unele soiuri au o aromă picantă datorită prezenței de capsaicină.

Ardeiul are numeroase semințe circulare, de formă plată, de culoare gălbuie. Acestea sunt atașate de un peduncul prelungit în partea interioară a fructului. Semințele pot germina după 3 sau 4 zile.

CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE

Dezvoltarea plantei de ardei este influențată de diferiți factori, dintre care cele mai principale sunt următoarele:

Temperatura:
Această cultură are nevoie de temperaturi din ce în ce mai ridicate de la primul stadiu de creștere până la fructificare, schimbările bruște de temperatură între zi și noapte nu sunt bine tolerate. Pentru a obține o bună vegetație și recolte abundente sunt necesare temperaturi medii cuprinse între 18 - 22° C.

Temperatura optimă este de aproximativ 20 - 25 °C ziua și 16 - 18 °C noaptea.

Tulburări de vegetație, cum ar fi întărirea plantelor și căderea florilor, se produc atunci când diferența dintre temperaturile de zi și de noapte este prea mare.

Temperatura optimă pentru germinarea semințelor este cuprinsă între 20 și 30 °C. Semințele nu

germinează atunci când temperatura este sub 13 °C sau peste 37 °C. În timpul germinării și al plantării, dezvoltarea plantei nu trebuie să fie mai mică de 18 °C, deoarece aceasta va afecta grav

productivitatea plantei (primul stadiu de rod apare în timpul stadiului de răsad).

Creșterea plantelor încetinește atunci când temperatura este mai mică de 15 °C. La 10 °C, creșterea se oprește  iar temperaturile mai mici de 0 °C ar putea genera daune de îngheț. O fertilizare suboptimă are loc, în principal în climatele uscate, la temperaturi de peste 35 °C.

Dacă umiditatea mediului este ridicată, plantele de ardei tolerează temperaturi de peste 40 °C, în caz contrar, se va produce oprirea vegetativă cu căderea florilor, precum și fructe și frunze mici. Ardeii din soiurile cu pieliță groasă (cu coajă) sunt mai pretențioși la temperatură decât cei cu pieliță subțire.

Umiditatea:
Umiditatea relativă optimă este cuprinsă între 50 - 70 %, în condiții normale de temperatură. Dacă umiditatea relativă este mai mare de 70 %, pot apărea boli criptogamice, care necesită utilizarea tratamentelor chimice sistematice.

În primele stadii de dezvoltare, plantele de ardei au nevoie de o umiditate relativă mai mare decât în stadiile ulterioare. O ventilație eficientă este necesară în timpul înfloritului și al fructificării, pentru a opri creșterea vegetativă, și a crește producția.

Strălucirea (luminozitatea):
Această cultură este solicitantă de lumină pe tot parcursul ciclului vegetativ, în special în timpul înfloritului. Florile sunt mai slabe atunci când lumina este scăzută în timpul înfloritului. Lipsa de lumină duce la o creștere slabă a plantelor, cu alungirea internodurilor și a tulpinilor, ceea ce face ca plantele să nu poată susține o recoltă mare.

Fotoperioadismul:
Fructificarea ardeiului este redusă toamna, comparativ cu primăvara, din cauza influenței umidității crescute și a reducerii temperaturii și a duratei fotoperioadismului asupra creșterii vegetative și a producției de fructe.

Înflorirea pare să fie condiționată mai mult de temperatură și lumină decât de lungimea fotoperioadismului. Cu toate acestea, toamna, în condiții favorabile de temperatură și lumină, se pare că sunt mai multe căderi de flori decât primăvara.

Exigență la sol:
Cele mai optime soluri pentru cultivarea ardeiului sunt cele nisipoase, adânci, bogate și bine drenate, cu un conținut de materie organică de aproximativ 3 - 4%. Valorile optime ale pH-ului sunt de aproximativ 6,5 și 7, deși ardeiul poate suporta condiții ușor acide, până la un pH de aproximativ 5,5. În solurile nisipoase, valorile pH-ului pot fi în jur de 8. În apa de irigare, pH-ul optim variază între 5,5 - 7. Solurile sărate (saline) nu sunt potrivite pentru cultivarea ardeiului, deoarece dezvoltarea plantelor este redusă, ceea ce afectează dimensiunea fructelor și randamentul recoltei.

TULBURĂRI FIZICE

Ardeiul este o cultură delicată în comparație cu rudele sale solanacee (cartofi, roșii, vinete). Este afectat de mai multe boli fiziologice, care, la rândul lor, pot deschide calea infecțiilor cu agenți patogeni.

O absorbție ineficientă a calciului sau o fertilizare dezechilibrată cu N poate duce la dezvoltarea întârziată a mugurilor sau chiar la căderea acestora.

Unele dintre afecțiunile fiziologice predominante la ardei sunt putregaiul final al florilor, opărirea/arsura solară și stipa.

Opărirea/Arsura solară:

Un simptom foarte frecvent este putregaiul de la capătul florii. Acesta începe în partea apicală a fructului sub forma unei pete moi, adâncită, de culoare verde deschis sau galbenă, în jurul vârfului florii. Mai târziu, se transformă într-un putregai maroniu. Prin urmare, aprovizionarea echilibrată cu apă și nutrienți este foarte importantă.

Opărirea/Arsura solară: Această afecțiune apare atunci când fructele sunt expuse la căldură și lumină puternică. Fructele verzi și mature sunt sensibile.

Stipa: Simptomele sunt pete întunecate, ușor adâncite pe fructe. (Stip înseamnă pată în germană).

Modificările fiziologice pot include:

• Deteriorări cauzate de căldură
• Daune mecanice cauzate de nisipul adus de vânt
• Daune mecanice provocate de grindină
• Degradarea vârfului ardeiului (salinitate ridicată, vreme înnorată toamna și primăvara)
• Căderea/uscarea florilor (udare excesivă, fertilizare neechilibrată, temperaturi scăzute, lipsă de lumină, secetă) Ardeii, în special în primele săptămâni după transplantare, au tendința de a pierde mugurii florali. Aceasta este cauzată, de obicei, de o creștere prea luxuriantă în primele etape. Mugurii de flori pot cădea atunci când temperatura este scăzută sau lumina este insuficientă sau în caz de secetă extremă. Vizați o dezvoltare uniformă a plantelor și nu încercați să o accelerați.
• Putrezirea vârfului florilor (deficiență de calciu, fertilizare excesivă) Vremea înnorată și acoperită de nori și solurile sărate (prezența sărurilor de nitrați, în special), cauzează adesea moartea vârfurilor, când vârfurile plantelor se înnegresc și mor.
• Arșița. Fructele prezintă pete mari, cu margini bine definite, de culoarea  gri, ușor adâncite într-o parte.