CASTRAVETELE - BACTERII

Gama de plante gazdă: Toate speciile cultivate din familia Cucurbitaceelor pot fi infectate, dar castravetele este cel mai puternic afectat. Provoacă una dintre cele mai grave boli ale castraveților cauzând pierderi mari fermierilor.

Prezență și importanță: În anumite condiții, poate duce la izbucniri semnificative ale bolii.

Simptome și boli confundabile: Simptomele apar pe frunze sub formă de pete unghiulare mărginite de nervuri. Petele sunt apoase și este posibil că pe fața inferioare a petelor apare un exsudat mucilaginos, albicios la început și necrozate mai târziu. În cele din urmă, petele pot să conflueze, oferind frunzelor un aspect zdrențuit. Din cauza infecției, pe tulpină, pețioluri și pe fructe apar pete apoase, care devin mai târziu uscate, formând o crustă albă. Fructele infectate devreme pot fi curbate sau deformate ulterior. Fructele infectate vor putrezi în sfârșit. Din când în când primele simptome apărute pe frunze pot fi confundate cu simptomele produse de făinarea, dar în acest caz petele sunt galbene, fără picături mucilaginoase și nu sunt apoase, iar țesutul necrozat nu va cade.

Ciclul bolii: Agentul patogen hibernează în resturile vegetale până la 2 ani și este transmis prin semințe. Vătămarea mecanică este singurul punct de intrare a bacteriei în plantă. Bacteriile se răspândesc ușor în vreme caldă, cu ploaia spulberată de vânt și prin atingerea plantelor în timpul cultivării, recoltării etc. Temperatura optimă pentru dezvoltarea bolii variază între 24-28 °C. Dacă vremea este uscată timp de două săptămâni, infecția se oprește. Dozele excesive de azot fac plantele mai susceptibile la infecție.

Control:
Ar trebui aplicat un sistem complex de măsuri de control:

• fructele din care se vor obține semințe trebuie să provine numai de la plante sănătoase și să fie bine fermentate;
• dezinfectarea semințelor se face timp de 20 de minute cu apă de 50 °C, conținând diverse substanțe chimice organice acide;
• rotația culturilor, o rotație a culturilor de doi ani, cu altă culturi decât cucurbitacee; iar cultivarea solului în condiții de vreme uscată va scădea capacitatea de supraviețuire a bacteriei și astfel capacitatea sa de a infecta viitoarele culturi de cucurbitacee;
• varietăți rezistente
• limitarea utilizării irigațiilor cu aspersoare aeriene și fertilizării excesivă cu azot;
• în seră, mențineți o umiditate relativă între 80 – 90 %;
• utilizați irigarea prin picurare în locul aspersoarelor aeriene dacă este posibil, dacă udați manual, udați la baza plantei unde vițele se întâlnesc cu solul.
• rogozirea plantelor infectate;
• evitați să atingeți plantele atunci când acestea sunt umede (transplantare, cultivare, tăiere, recoltare);
• în cazul în care în câmp a fost prezentă o bacterioză, arați solul sub reziduurile vegetale pentru a accelera descompunerea acestora;
• utilizarea fungicidelor cu cupru este utilă;
• îndepărtarea și distrugerea fructelor și vițelor infectate la sfârșitul sezonului în grădinile mici;
• controlul biologic bazat pe bacteriofagi ar putea oferi o abordare alternativă durabilă și naturală pentru combaterea agenților patogeni bacterieni (https://amijournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1751-7915.13585).